Hino nacional da Moldávia
(não sei)
Limba noastrã-i o comoarã
În adâncuri înfundatã
Un ºirag de piatrã rarã
Pe moºie revãrsatã.
Limba noastrã-i foc ce arde
Într-un neam, ce fãrã veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastrã-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zãri albastre.
Limba noastrã-i graiul pâinii,
Când de vânt se miºcã vara;
In rostirea ei bãtrânii
Cu sudori sfinþit-au þara.
Limba noastrã-i frunzã verde,
Zbuciumul din codrii veºnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeºnici.
Nu veþi plânge-atunci amarnic,
Cã vi-i limba prea sãracã,
ªi-þi vedea, cât îi de darnic
Graiul þãrii noastre dragã.
Limba noastrã-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
ªi citindu-le 'nºirate, -
Te-nfiori adânc ºi tremuri.
Limba noastrã îi aleasã
Sã ridice slava-n ceruri,
Sã ne spiue-n hram ºi-acasã
Veºnicele adevãruri.
Limba noastra-i limbã sfântã,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng ºi care o cântã
Pe la vatra lor þãranii.
Înviaþi-vã dar graiul,
Ruginit de multã vreme,
Stergeþi slinul, mucegaiul
Al uitãrii 'n care geme.
Strângeþi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
ªi-þi avea în revãrsare
Un potop nou de cuvinte.
Rãsãri-va o comoarã
În adâncuri înfundatã,
Un ºirag de piatrã rarã
Pe moºie revãrsatã.
|
|
